„Strategia Naţională a Hidrogenului”. Care sunt modurile de transport vizate
Potrivit documentului, în contextul în care electrificarea în transporturi are un avans semnificativ, hidrogenul ca şi combustibil va fi introdus treptat, cu un volum relativ redus de cerere până în 2027, până când se stabilizează condiţiile de producţie, utilizare şi infrastructura necesară, urmând o accelerare pe orizontul 2030. Astfel, se are în vedere utilizarea a 72,4 kt hidrogen regenerabil în anul 2030 pentru a reduce amprenta de carbon în sectorul transporturilor.
”Strategia Naţională a Hidrogenului” prevede că va fi facilitat consumul de hidrogen în transportul în comun urban (transportul public local de persoane sau de mărfuri în regim de taxi, sau transportul alternativ de persoane), transportul rutier de mare tonaj, transportul realizat de firmele de curierat în plan local sau naţional, precum şi transportul feroviar pe segmentele de cale ferată pentru care există constrângeri tehnice sau economice privind electrificarea. Totodată, în prioritizarea modurilor de transport se va ţine cont atât de impactul şi beneficiile sociale cât şi de efectele pozitive asupra populaţiei (de exemplu eliminarea cu precădere a poluării în zone aglomerate, decongestionarea arterelor de circulaţie, asigurarea unui grad corespunzător de mobilitate pentru populaţie etc.).
Un alt obiectiv specific al strategiei este și dezvoltarea unei infrastructuri care să sprijine şi să stimuleze consumul de hidrogen regenerabil în sectorul transporturilor (de exemplu staţii de încărcare/alimentare).
Estimarea costurilor de implementare a strategiei a fost realizată pornind de la consumul de hidrogen din fiecare sector, folosind ipoteze specifice referitoare la costurile de producţie a hidrogenului regenerabil sau cu amprentă redusă de carbon, costurile de investiţie şi operaţionale, costurile cu infrastructura şi tehnologia necesară pentru utilizarea hidrogenului (de exemplu, în transporturi – infrastructura de alimentare), acestea fiind analizate în relaţie cu costurile cu combustibilii fosili şi costurile cu emisiile de CO2. Estimările plasează costul de implementare a strategiei la o valoare de 4,75 miliarde euro, cost care va fi suportat printr-o serie de modalităţi de finanţare specifice fiecărui sector.